i |
Istoria Republicii San MarinoPe baza videofilmului „Nemini teneri”, care înseamnă „a nu depinde de nimeni” © Copyright by V.E. Pizzulin & M. Cecchetti |
|
i |
Istoria Republicii San MarinoPe baza videofilmului „Nemini teneri”, care înseamnă „a nu depinde de nimeni” © Copyright by V.E. Pizzulin & M. Cecchetti |
|
|
1 |
Secolul al XVI-lea: San Marino este idealizat ca raiul democraţiei |
|
|
Între timp populaţia din San Marino identifică relicvele Sfântului. O împodobesc cu coroană regală, simbol al suveranităţii, şi dau clar în scris că Sfântul este fondatorul libertăţii lor. Nici un cardinal sau papă, în orice vreme antireformă nu poate să-i ia această coroană.
Vrând să-l mulţumi, San Marino este subordonat Romei. Este doar o cetate ca multe altele, un cuib liniştit între munţi care este al lor încă din evul mediu. Este puţin mai mult, ca un municipiu în cadrul Statului Papal, o mică autonomie fără întăriri, fără apărare. În Italia pretutindeni duci, mari prinţi, marchizi, baroni, regi şi împăraţi. Peste tot este răspândită asuprirea şi absolutismul. În Olanda situaţia este mai puţin posomorâtă. În Veneţia apare o mică rază de lumină. Ajunge la Veneţia vestea că pe un vârf al muntelui Apenin, în interiorul statului papal „trăieşte o comunitate al locuitorilor de munţi care sunt organizaţi în republică şi nu depind de nimeni”.
Scriitorii şi jurnaliştii epocii preiau vestea şi este de teamă să dea lovitură absolutismului, colorând cu prezentarea libertăţii şi a democraţiei, ajungând până la legenda unei ţări fericite. Ştirea vine ca un şoc, în această lume a absolutismului. Trece Alpii şi ajunge la Franţa şi la Olanda. Din Olanda se răspândeşte în restul Europei împreună cu o reprezentare care prin realismul lui stârneşte interes şi credibilitate. Devenind curioşi unii se deplasează ca să se lămurească personal. Printre ei este scriitorul englez Addison, care vine aici la începutul secolului al XVIII-lea şi descoperă scânteia libertăţii antice împreună cu o puternică credinţă religioasă la populaţia de pe munte. El mai remarcă faptul că Sfântul este la mijlocul altarului central, şi oricine ofensează Sfântul, este pedepsit ca şi cum ar fi blestemat Domnul.
Se vorbeşte şi se scrie despre San Marino. San Marino se înscrie pentru totdeauna în inima şi mintea oamenilor. Dezideratul este realizat. De acum San Marino este recunoscut de Europa şi de lume. Acest fapt devine clar cu puţin timp după ce Roma vrea să sugrume comunitatea. Cardinalul Alberoni trimis de papa foloseşte atît strategia militară cât şi presiunea bisericească pentru a aduce San Marino în subordinea papei. Parisul, Madridul şi Viena intervin. San Marino îşi recucereşte independenţa. În 5 februarie 1740 este ziua Sfântei Agata. De atunci aceasta devine „co-patroana” al republicii.
|
||
|
2 |
||
|
3 |
||
|
4 |
||
|
5 |
||
|
6 |
||
|
7 |
||
|
8 Bembo Addison |
||
|
9 |
||
|
10 |
||
|
11 |
